- tatáie
- s. m., art. tatáia, g.-d. art. tatáiei/ lui tatáia
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tatáie
Look at other dictionaries:
tataie — TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [pr.: ta ie] –… … Dicționar Român
bunic — BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi. 3. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. ic. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
tată — TÁTĂ, taţi, s.m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ♢ Tată de familie … Dicționar Român
ţâţâi — ŢÂŢÂÍ, ţấţâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale şi insecte) A ţârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un ţ prelungit care exprimă nemulţumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ♢ expr. A i ţâţâi (cuiva) inima (sau, fam.,… … Dicționar Român
